asculta fisierul INTEGRAL si aici http://www.trilulilu.ro/muzica-folk/eduard-dopireac-mini-colaj-harp-for-your-soul?playlist=colectie-colaje-muzicale-eneoana2000
01. Aquarion P1 (harp)
02. Aquarion P2 (harp)
03. Inocenta (harp)
…>:D<…@};-…(Eduardo Dopireac – mini-colaj …harp for your Soul)
...........................*....................
Eduard Dopireac, un artist basarabean care a cântat la vila lui Silvio Berlusconi
,,Eduard Dopireac este un muzician basarabean despre care italienii scriu că are muzica în sânge. Are 48 de ani, este inteligent, plin de viaţă şi ne dezvăluie cu simplitate coordonatele unei cariere performante.
Chitara şi flautul, un viciu
Spirit cartezian, ataşat în mod structural limpezimii logicii şi în acelaşi timp mordant şi suplu, incisiv elegant, îndrăzneţ şi totuşi respectuos cu marea muzică, a reuşit să cucerească publicul european. Acest lucru s-a întâmplat fiindcă Dopireac nu este numai un chitarist şi flautist excepţional, dar şi un artist inspirat. Luminozitatea tonului său în cantilene, naturaleţea şi lejeritatea cu care rezolvă pasajele cele mai dificile îi produc ascultătorului cea mai pură satisfacţie. „Pentru mine, chitara şi flautul este un fel de viciu, la fel cum pentru unii este scrisul, iar pentru altii, pictura,” zice muzicianul. El cântă deoarece are o pasiune ce arde în el, este ceva de care nu doreşte să se lase. Ceva foarte uşor de continuat, în schimb greu de oprit. Edy, cum îi place să fie numit, este convins că muzicienii, ca şi pictorii sau actorii, sunt norocoşi. Sunt activi până la moarte.
A cântat la colţ de stradă
La orice oră muzicianul este gata de drum. Nu ştie niciodată încotro merge sau când va pleca. Valiza cu haine şi cea cu instumente muzicale le are mereu în maşină. O parte din ele le ţine în garaj, să-i fie la îndemână. În 2002 a pornit spre Europa din plăcere, dar şi din necesitate. Timp de doi ani a colindat restaurantele şi cluburile din Austria, Spania, Franţa, ca mai apoi să placă şi italienilor (unde locuieşte în prezent). În fiecare ţară, blondul cu trăsături asiatice, a reuşeşit să cucerească mai întâi publicul stradal. Nu s-a sinchisit să cânte la un colţ de stradă.
Pe un scăunel de forma unui fotoliu micuţ şi cu partiturile muzicale în faţă îşi începe concertul. Linia melodică devine curajoasă, dar şi surprinsă, încercând să compare ceea ce vede cu ce-şi aminteşte. Pietonii se lasă înfăşuraţi în valurile şi melodiile muzicianului ce suflă minunat în flaut, luându-şi zborul în ritmul lui Ceaikovski, Vivaldi sau Grounod. Toţi îşi dau seama că atmosfera este încălzită de un profesionist. Şi acesta este cu adevărat, căci după conservator Edy Dopireac a muncit nouă ani în calitate de chitarist şi flautist în Orchestra Simfonică Naţională din Moldova şi doi ani a fost membrul Orchestrei Prezidenţiale din Moscova. A colaborat fructuos cu o serie de interpreţi şi vedete ale estradei moldoveneşti: Aura, Andrei Corbu, Angela Creţu, Veta Ghimpu-Munteanu, Boris Gârlea, Zinaida Julea. Piesele „Doi aştri”, „Nu pleca”, „Insomnia toamnei”, „Perpetuum Mobile”, „Vulturul”, sunt argumente în favoarea ipostazei de compozitor.
Atu-ul lui Edy este chitara totuşi. De mic copil a învăţat să ia orice acord, dar întotdeauna i-a fost frică să nu i-l fure cineva. Oricum, puţini au fost în stare să-i repete iscusinţa. Grupul lui Edy rămâne a fi Mick Jagger şi Rod Stewart. „Mi-a plăcut întotdeauna să cânt. Cântecul este profesia şi viaţa mea. Visul meu a fost să cânt alături de monştri sacri. Şi am reuşit. Am cântat alături de John Scofield, Patt Matheny, Anna Oxa şi alţi renumiţi muzicieni. Din întâmplare am cântat şi pentru Silvio Berlusconni. Sunt înscris în corporativele muzicale şi am fost invitat de către şeful de cultură din Arcore. A fost o plăcere pentru mine să cânt la vila acestui mare om”, spune artistul. În Italia publicul este receptiv. Sălile sunt mereu pline. În fiecare zi se dau concerte cu mari maieştri. Zilele de sâmbătă Edy şi le consacră concertelor lui Elton Jones, Metallica, Sting, Rolling Stones precum şi festivalurilor de jazz şi blues. Iar atunci când îşi doreşte ca punga să se îngreleze merge în Elveţia. Este unul dintre muzicienii ce câştigă bine pe străzile de acolo. Are nevoie de bani pentru că vrea să se stabilească cu traiul în România pentru a-şi continuia activitatea.
Îşi doreşte un fiu
Viaţă personală Edy practic nu are. Din prima căsătorie are o fiică, Daniela. O iubeşte şi vorbeşte cu mândrie de ea. Altă familie nu şi-a întemeiat şi nici nu va reuşi să o facă în viitorul apropiat. Femeile vin şi pleacă în viaţa lui lăsând doar amintirile să-i mai răsfoiască sufletul. „Oricum, toate regretă după ce mă părăsesc. Alături de un om ca mine e greu să reziste o femeie”, zice zâmbind, plin de înfumurare. Însă Dopireac nu-şi complică viaţa din acest motiv. Îşi doreşte doar un fiu, care ar moşteni talentul său. Şi atât.
O pasiune aparte o are pentru sport. Joacă fotbal şi tenis de masă. În ultimii doi ani a locuit în Milano şi nu a ezitat să meargă pe stadion la meciuri. O relaxare totală, care se transformă într-un apetit muzical mai apoi."
(Text: Stella ENACHII - TheWoman.md)
↧