,, În acel timp, Isus a spus ucenicilor săi: 46 ,,Aşa este scris: Cristos trebuia să pătimească, 47să învie din morţi a treia zi şi să se propovăduiască în numele lui pocăinţa spre iertarea păcatelor, la toate neamurile, începând de la Ierusalim. 48Voi sunteţi martori ai acestor lucruri". 49Iată, eu vă trimit pe cel promis de Tatăl meu; iar voi rămâneţi în oraş, până când veţi fi îmbrăcaţi cu o putere venită de sus". 50Apoi i-a dus afară până aproape de Betania şi, ridicându-şi mâinile, i-a binecuvântat 51şi, în timp ce-i binecuvânta, s-a îndepărtat de ei şi s-a înălţat la cer. 52Ei s-au aruncat cu faţa la pământ înaintea lui, apoi, închinându-se, s-au întors cu mare bucurie la Ierusalim. 53Şi au stat fără întrerupere în templu, lăudând şi binecuvântând pe Dumnezeu. Amin.
(Luca 24,46-53)
,, Este sărbătoarea Înălţării. Isus, după ce a dat ultimele sfaturi apostolilor adunaţi în cenacul, iese cu ei spre Betania şi urcă pe muntele Măslinilor. Ajuns pe creasta muntelui, îi binecuvântează pe ucenici, se rupe de ei şi urcă la cer. Povestirea este făcută în trei versete, şi totuşi acest episod reprezintă un moment crucial pentru viaţa lui Isus şi pentru istoria ucenicilor. Luca îl povesteşte de două ori. Prima dată, pentru a încheia evanghelia, iar a doua oară pentru de începe cartea Faptele Apostolilor (este prima lectură a liturgiei de astăzi). Autorul pare că vrea să spună că Înălţarea, dacă pe de o parte indică încheierea vieţii publice a lui Isus, pe de altă parte vrea să însemne o prezenţă a sa mai profundă în viaţa ucenicilor, în aşa măsură că este începutul, fundamentul, întregii istorii următoare a Bisericii.
„A se urca la cer” vrea să spună a merge mai sus de viaţa oamenilor, până la a atinge prezenţa lui Dumnezeu. În Scrisoarea către Evrei este descris acest mister: „Cristos nu a intrat într-un sanctuar făcut de mâinile unui om, ci chiar în cer, cu scopul de a se prezenta acum în faţa lui Dumnezeu în favoarea noastră”. Înălţarea la cer nu vrea să spună că Isus s-a îndepărtat de ucenici. Înseamnă mai degrabă că el a ajuns la Tatăl şi că s-a aşezat alături de el în glorie. A se înălţa deci înseamnă a intra într-un raport definitiv cu Dumnezeu, şi a avea o prezenţă forte şi răspândită: aşa cum cerul acoperă tot pământul, aşa Domnul, înălţându-se la cer, cuprinde şi învăluie toate. Nu este, aşadar, o îndepărtare. Mai curând este o apropiere mai profundă şi care ne implică şi pe noi. Dacă n-ar fi aşa nu s-ar înţelege bucuria ucenicilor. Cum este posibil să te bucuri în timp ce Domnul se îndepărtează? Şi totuşi Luca scrie: „După ce l-au adorat, ucenicii s-au întors la Ierusalim cu bucurie mare”. Apostolii nu numai că nu sunt trişti din cauza separării, dimpotrivă sunt plini de bucurie. În acea zi ucenicii au experimentat că Domnul era de acum alături de dânşii în mod definitiv, cu Cuvântul său şi cu Duhul său; o apropiere desigur mai misterioasă dar tot atât de reală ca şi prima. Fără îndoială le-au venit în minte cuvintele pe care le-au auzit de la Isus: „Unde doi sau trei se adună în numele meu, eu sunt în mijlocul lor” (Mt 18,20). În acea zi a Înălţării le-au înțeles până în adânc: în orice parte a pământului, în orice timp, în orice ceas, când doi sau mai mulţi ucenici se adună în numele Domnului, el este în mijlocul lor. Din acel moment prezenţa lui Isus avea să fie şi mai largă în spaţiu şi în timp; pentru totdeauna el îi însoţeşte pe ucenicii săi, oricând şi oriunde. Din acest motiv bucuria este mare. Nimeni pe lume nu poate de acum să-l îndepărteze pe Isus din viaţa lor.
Bucuria ucenicilor, este acum şi a noastră, pentru că putem să trăim ceea ce ei au experimentat. Putem să-i asemănăm pe cei doi îngeri cu Sfintele Scripturi ale Vechiului şi ale Noului Testament. Acestea ne vin în întâmpinare în timp ce stăm cu ochii fixaţi spre cerul egoismului şi fanteziilor noastre. Nu, nu acesta este cerul pe care trebuie să-l privim. „Bărbaţi şi femei de astăzi, de ce staţi şi priviţi cerul vostru?” Acel Isus este mai mare, este larg cât de largă este lumea şi adânc ca inima oamenilor, învăluie chipul celor săraci, acoperă pământul martirizat de război, se întinde pe patul bolnavilor, acoperă pieţele sau străzile unde trăiesc cei fără acoperiş. Aceştia şi mulţi alţii sunt cerurile pe care îngerii ne invită să le contemplăm. (sursa: mons. V. Paglia - trad. Pr. Isidor Chinez).
...ﺝஐ๑♥*~ ...09. 05. ...~*♥ ๑ஐﺝ...
…>:D<…@};-… O zi binecuvantata ! Christos S-A Inaltat !
*
- pentru cei care doresc sa urmareasca slujba ONLINE ,in special pentru aceia care nu au posibiltiatea de a se deplasa pana la biserica din diverse motive (boala ,serviciu ) : LITURGHIA IN DIRECT :TRANSMISIE IN DIRECT DIN CATEDRALA „SS. PETRU ȘI PAUL” - BACAU ,dati click pe link-ul de mai jos tinand cont de orele de incepere a slujbelor ...
www.ercis.ro/video/bacau1.asp
- pentru vizionare PE TOT ECRANUL ,pozitionati mouse-ul in coltul dreapta al imaginii (cu altarul) ce apare la accesarea link-ului apoi dati click pe simbolul ,,fullscreen" ,langa difuzor ,din coltul dreapta (jos) al imaginii mai sus mentionate ,iar ptr. revenirea la ECRAN NORMAL ,apasati tasta ,,ESC " (prima tasta din coltul stanga -sus a tastaturii dumneavoastra )
PROGRAMUL LITURGIC ,orele de incepere a slujbelor - Duminica si Sarbatori:
- ora 6.00,
- ora 8.00,
- 9.00 (Liturghia tinerilor),
- 10.30 (Liturghia Mare- parohiala),
-12.00 (Liturghia copiilor),
- 18.00 (Liturghia de seara ...la 17.25 Rozariul ,iar in Postul Mare Calea Crucii)
orele de incepere a slujbelor in zi de lucru: Luni-Sambata:
- 6.00,
- 7.00
- 18.00 ( ...la 17.25 Rozariul ,iar in Postul Mare Calea Crucii ...in zi de marti ,Slujba este in cinstea Sfantului Anton de Padova )
- in fiecare joi, la ora 17.10, este adoratie la Preasfantul Sacrament
- in fiecare duminica, la ora 17.00, este adoratie la Preasfantul Sacrament
...>:D<…@};-…
Inaltarea:
,, Pe miristi, cer de toamna a navalit in vara.
Lumina lasa aur pe coarnele de plug,
Pe boii suri ca praful, pe fierul de pe jug,
Pe brazdele de umbra, din care, alba, zboara
O barza plutitoare, purtand amurg in cioc
Catunelor pitite sub dealuri de sineala…
Plugarul sta cu talpa infipta-n indoiala:
Comoara e? Caci vede o limba ca de foc
Sporindu-si jaragaiul pe tarini si, albastra,
Suind precum se suie din hornuri, iarna, fum.
Cadelnitara crinii catuie de parfum
Si s-a deschis in ceruri, prin nori de-argint, fereastra
Si, zugraviti ca-n lemnul din vechi troite, iata,
Pe duhul sfant, pe tatal, pe fiul — cate trei,
Si iata pe Maria urcandu-se la ei
Pe scara unei raze ca dansa de curata.
Taranu-si face cruce cu dreapta si se-nchina
Smerit cum se cuvine icoanelor. Apoi
Porneste brazda dreapta c-un plug cu patru boi,
Pe cand usor se pierde Maria in lumina. "
(Inaltarea - de Ion Pillat )
...>:D<...
↧