,, Miracol in lumea medicala: O poveste de dragoste mama - fiica mai tare decat moartea : Devotamentul si dragostea de care dau dovada mamele atunci cand vine vorba despre copiii lor nu mai ne mira cu nimic. Dar cazul unei fetite care timp de 7 luni de zile i-a scris zilnic o scrisoare mamei sale bolnave de cancer, cu un devotament si o dragoste de om mare, a produs un miracol mai tare decat boala. Devotamentul neconditionat al unui copil a invins cancerul...
,,Mami, vreau ca boala ta sa plece departe, intr-o barca...
Nu mai exista nicio speranta, i-au spus doctorii… In 2011, Laura Binder, pe atunci in varsta de 32 de ani, a fost diagnosticata cu cancer la san. In mod fatal si la fel de lipsit de speranta, aceiasi doctori i-au spus ca boala s-a raspandit si la ficat si ca timpul ei este limitat si masurat. Viata ei poate cel mult si cel mai optimist fi prelungita, dar nu si salvata. Este doar o chestiune de timp, i s-a spus….
Dar, mami… nu si nu si nu. Linzi, fetita ei, in varsta de 9 ani, nu a putut renunta la mama sa. Ea singura a fost cea care nu a vrut sa cedeze si sa-si abandoneze mama. Ea a fost cea care i-a insuflat mamei sale, zi de zi, curajul de a invinge una din cele mai necrutatoare boli din lume, cancerul. Timp de 7 luni de zile, Linzi i-a scris mamei sale zilnic, cate o scrisoare. Erau cuvinte prin care un suflet sincer de copil isi incuraja mamica sa lupte cu teribila boala si sa ramana in viata. Un medicament pe care medicii, dintre toate medicamentele din lume, nu i l-au putut oferi… abnegatie si dragoste de copil.
“Vreau ca boala ta sa calatoreasca departe, mami, intr-o barca...”, ii scria Linzi.
“O sa te iubesc intotdeauna indiferent de ce s-ar intampla. Chiar daca o sa mori, vei fi intotdeauna cea mai buna mama din lume”, nu inceta fetita sa-si asigure mamica de dragostea ei neconditionata.
“Esti precum centrul unui trandafir si mirosi exact ca un frumos trandafir rosu. Poti sa te lupti cu cancerul. Poti sa te lupti cu el. Te iubesc!”
“Esti cea mai buna prietena din lume…”
“Cancerul tau a plecat departe. P.S. Asa, mami. Il invingi.”
“Felicitari! Tot cancerul tau a plecat. Te iubesc!”
Ne-au dat lacrimile cand am citit aceasta poveste extraordinara de viata, de dragoste si de devotament. Este povestea unei mamici single si a conexiunii puternice care poate exista intre parinti si copii. In 2011, cand medicii i-au depistat cancerul, Laura Binder avea 31 de ani si isi crestea singura cele doua fetite, Linzi (9 ani) si Alicia (3 ani). Cele trei locuiau in Norwich, un oras din Marea Britanie. Pentru ca observase anumite probleme la nivelul sanului si il simtea neobisnuit de greu, Laura s-a prezentat la un control medical. Antibioticul recomandat nu a ajutat-o cu nimic. Laura nu se simtea mai bine. Cu aceleasi probleme, Laura s-a intors la medic de 3 ori, dupa care a facut investigatii mai avansate in cadrul Spitalului Universitar Norfolk si Norwich. Rezultatele mamografiei si ale biopsiei au venit pentru Laura la pachet cu o veste devastatoare: avea cancer la san.
Scrisorile pe care fetita mea mi le-a trimis zilnic, timp de 7 luni, m-au ajutat sa inving cancerul...
Peste alte 3 saptamani, in urma altor investigatii, Laura este anuntata de catre medici ca celulele canceroase s-au raspandit si la nivelul ficatului. “Am fost atat de socata cand am fost diagnosticata. Nu mi-am putut imagina ca poate sa exista ceva atat de serios precum cancerul la san. Tot ceea ce imi trecea prin minte era faptul ca nu imi putea lasa cele doua fete ale mele fara o mama. Am facut operatie de mastectomie, insa doctorii mi-au spus ca boala s-a raspandit la ficat si ca pot incerca sa il tina sub control, insa nu il pot vindeca. Dar Linzi a refuzat sa renunte la mine si de atunci, mi-a scris aceste minunate scrisori in fiecare zi. Era hotarata ca nu o sa mor si ca o sa ma fac bine. Si scrisorile ei minunate au ajutat sa se intample un miracol.”, spune Laura intr-un articol publicat pe dailymail.co.uk.
Chiar daca boala nu mai putea fi tratata, Laura a urmat un tratament de chimioterapie pentru a mai putea castiga timp. Stiind ca nu mai are mult de trait, Laura a incercat sa-si petreaca cat mai mult din timpul ramas alaturi de copiii sai. Ii scotea cat putea de des in oras, se bucura pur si simplu unii de prezenta altora. Iar in timp ce mama facea chimioterapia, Linzie si-a rezervat o ora pe zi in care ii scria o scrisoare mamei sale, incurajand-o, exprimandu-si dragostea, alinand-o si asigurand-o de dragostea sa.
“Aveam lacrimi in ochi cand citeam scrisorile lui Linzi. Abia asteptam sa le primesc in fiecare zi – cu adevarat luminau totul pentru mine”, marturisea Laura pentru aceeasi publicatie. “Eram extenuata de la chimioterapie si mi-am pierdut tot parul. Insa scrisorile ei mi-au dat taria de a lupta in continuare”.
“M-am dus sa o iau de la scoala pe Linzie in ziua in care mi-am luat rezultatele conform carora boala a disparut cu totul. Pur si simplu a izbucnit in plans si ma tot imbratisa. Nici ei nu-i venea sa creada.”
Medicii au ramas perplecsi si nu au gasit nicio explicatie stiintifica. “Ocazional, cand se crede ca nu mai exista nicio speranta, se poate intampla ca aceasta boala, cancerul, sa intre complet in remisie. Iubirea unei fiice este un lucru extrem de puternic. Gandirea pozitiva furnizeaza stimulentul pentru a te face bine. Este uimitor cum se poate intampla un lucru ca acesta. Si nu exista nicio explicatie pentru el”, a comentat referitor la povestea incredibila a vindecarii lui Laura un reprezentat de la Cancer Research Uk, se arata pe Daily Mail...
Dar Laura are propria ei versiune asupra miracolului: “Nu as fi reusit fara Linzie. Scrisorile ei m-au facut sa merg merg mai departe. Doctorii nu au putut explica cum de a disparut cancerul meu, insa eu pot. Acele scrisori mi-au dat un motiv sa lupt in continuare”.
Iar noi spunem ca dragostea naste uneori miracole..."
...>:D<...@};-...
(Stiri pentru femei ...sursa http://feminin.publicare.ro/ )
............................*.........................
Viata contra cronometru…
,,Cateodata ceasul o ia razna si simtim ca nu mai masoara timpul cum trebuie, ne pacaleste si ne taie sistematic ani buni din viata. Intr-o lume a vitezei trebuie sa ne adaptam stilului accelerat care ne ajunge din urma. Alergam in toate directiile incercand sa facem cat mai multe lucruri deodata, ne dam peste cap fizic si mental incercand sa tinem pasul cu agitatia cotidiana, muncim pe branci ore bune si uneori uitam sa si mancam, iar intr-un sfarsit cand ajungem acasa suntem prea epuizati pentru a mai sta de vorba, pentru a mai pierde cateva minute unul in bratele celuilalt sau pentru a ne strange in brate copii. Suntem epuizati atat fizic cat si mental. Iar cele 8 ore de somn parca sunt insuficiente. Privim timpul care se scurge cu dusmanie, constienti de faptul ca nu am reusit sa facem tot ce ne doream si ne raportam intreaga viata la timp. Totul se invarte in jurul lui. Pierdem timp pretios tocmai in incercarea noastra disperata de a face cat mai multe. Pierdem momente frumoase din viata copiilor nostri fiindca trebuie sa muncim , ne distantam de prieteni fiindca nu avem timp de ei, esuam in casnicii fiindca nu avem timp sa discutam despre adevaratele probleme. Alegem sa facem atat de multe incat nu ne permitem sa irosim nici macar o clipa. Dar, putini stiu ca minutele petrecute cu familia, cu prietenii, cu sotul nu sunt irosite. Dimpotriva, sunt „ irosite „ in cel mai intelept mod cu putinta. La ce foloseste ca am muncit o intreaga viata contra- cronometru fara sa-mi dau un moment de respiro daca acum sunt singur ? La ce foloseste ca am pus orice altceva mai presus de sanatatea mea, de familia mea, de copii mei ? La ce-mi foloseste tot acest timp irosit cu „chibzuinta” daca nu-mi ofera placere, bucurie, fericire ? Uneori, este bine sa ne oprim din toata aceasta nebunie de-a joaca cu timpul si pur si simplu sa ne relaxam. Sa privim dincolo de iuresul cotidian, sa radem , sa glumim, sa ne distram. Sa conducem noi masina timpului si nu sa fim simpli pasageri. Viata inseamna mult mai mult de atat, iar timpul devine mult mai pretios renuntand la ideea de a tine pasul cu el."
(Ganduri : Viata contra cronometru…... - by Anasstassya)
...>:D<...@};-...
↧