http://www.trilulilu.ro/die-laune-fur-dich-in-memoriam?playlist=colectie-clasica-eneoana2000
in amintirea bunului prieten Michael (iauzina)...[la pian,prietenul Michael -18 Iulie,1958 (Dr. Doru Mihai Dobrescu (1934-2014) ]
Odihna vesnica, suflet bun! † ...
...http://www.trilulilu.ro/profil/iauzina
...@};-...
...@};-..
Motto-ul de pe pagina lui ,ce a ramas doar ca epitaf,din pacate :( :
,,Cate-nteleg n-am inteles
Dar as lua toate cate las,
Din ce-am cules si n-a ramas,
Din ce-a ramas si n-am cules.
Azi,din frantura unui ceas
Eternitati as sti sa tes..
Si din ce ieri credeam eres
Lumi noi mi-as scrie pe atlas.
Cate-am stricat,cate n-am dres
Le-as face-acum iconostas
Si-as bea cu sete tot mai des
Din flori ce mor la orice pas
Din ce-a ramas si n-am cules,
Din ce-am cules si n-a ramas..! ..."
( R.Gyr. )
...................*...............
Dr. Doru Mihai Dobrescu
(1934-2014)
,,Student în anul VI la Facultatea de Medicină,Doru Dobrescu a fost arestat la 8 ianuarie1959, fiind acuzat de „participare la organizaţie subversivă”, de fapt un grup de studenţi medicinişti care, atunci când se întâlneau, purtau şi „discuţii politice”.
Arestat în ianuarie 1959, Doru Dobrescu va primi o condamnare de 3 ani închisoare. În 8 aprilie 1959 Consiliul de conducere al Facultăţii de Medicină lua decizia exmatriculării lui Dobrescu. La data când se lua decizia exmatriculării, Dobrescu era în arestul Securităţii de exact patru luni.
La 28 mai 1959 fratele său, Radu Dobrescu, student în anul IV la Facultatea de Medicină Generală, era sancţionat cu “mustrare scrisă” şi amânarea sesiunii de examene pentru toamnă, anulându-i-se dreptul de a se prezenta la examenele din luna iunie, pentru „lipsă de vigilenţă faţă de fratele său”.
După eliberare Doru Dobrescu a profesează ca medic la Craiova.
Deputat în Parlamentul Românei (1992-1996), ales pe listele Convenţiei Democrate.
Grupul Victor Gordan
Grupul de studenţi de la Facultatea de Medicină din Bucureşti a intrat în atenţia Securităţii în din august 1957 când s-a şi deschis un dosar de urmărire informativă. Tot cazul "Gordan" – Victor Goradan, student la Facultatea de Medicină, considerat de Securitate liderului grupului - a fost construit de Securitate pe baza notelor informative date de agentul "Vasile Titu".
La 29 ianuarie 1959 au fost formulate concluziile de învinuire în cazul studenţilor de la Facultatea de Medicină în frunte cu Victor Gordan şi Ion Sarion, dosar instrumentat de anchetatorul penal de Securitate lt. maj. Marian Boaca (cei implicaţi în acest grup fuseseră rând pe rând arestaţi în perioada septembrie 1958-ianuarie 1959). Victor Gordan, Ion Sarion, Eusebiu Munteanu, Dorin Palade, Emanoil Pleşa, Valerian Drăgoi şi Octavian Stoican erau acuzaţi de crimă de uneltire contra ordinii sociale, Doru Dobrescu de difuzare de publicaţii interzise, iar Ecaterina Petricu (soacra lui Emanoil Pleşa, cu care locuia în acelaşi apartament) de „favorizare de infractor”.
Procesul a avut loc în 1959, prin sentinţa 1363/1959 a Tribunalului Miltiar Bucureşti fiind date următoarele pedepse: Victor Gordan, 10 ani, Ion Sarion, 8 ani, Eusebiu Munteanu, 8 ani, Dorin Palade, 7 ani, Emanuel Pleşa, Octavian Stoican, Valerian Drăgoi, câte 6 ani, Doru Dobrescu şi Ecaterina Petricu câte 3 ani.
În fiecare atom al acestui univers de suferinţă se ascunde un om, o biografie care trece prin cercurile infernului, dar îşi păstrează gândurile, sentimentele şi memoria proprie..."
( memorialsighet - http://www.memorialsighet.ro/)
...............*.......................
Medicul Doru Dobrescu: “Îmi pileau măselele cu freza până leşinam” ...articol de Larisa Mititelu -24 sept. 2011
_________________
,,Vicepreşedintele Colegiului Medicilor din România, filiala Dolj, a fost considerat în perioada comunistă duşmanul poporului. Pe când era student în anul VI la Facultatea de Medicină, Dobrescu a fost arestat pentru uneltire socială şi închis timp de trei ani în beciurile de la Jilava. Zilnic era bătut cu parul şi torturat. Victima cruzimii revărsate în celulele de la Jilava povesteşte că un sfert din perioada de detenţie l-a petrecut izolat de restul deţinuţilor. În tot acest timp, a scrijelit cu unghia litera D pe unul din zidurile temniţei, iar semnul său poate fi observat şi în prezent.
Dincolo de funcţia de vicepreşedinte al Colegiului Medicilor din România, filiala Dolj, şi de profesia de medic, Doru Mihai Dobrescu este om. Un om a cărui poveste de viaţă i-ar lăsa cu gura căscată pe studenţii de azi de la Universitatea de Medicină şi Farmacie şi i-ar impresiona pe mulţi, mai ales pe cei care l-au întâlnit, dar nu i-au cunoscut trecutul. Timp de trei ani a urmat în paralel Conservatorul de Muzică şi Facultatea de Medicină. Dar un ordin naţional l-a pus să aleagă între cele două viitoare profesii. Dacă nu ar fi optat pentru medicină, Doru Dobrescu ar fi fost azi un pianist celebru şi poate că sunetul clapelor ar fi reuşit să-l ţină departe de furia comuniştilor şi de anchetele sângeroase de la Jilava.
Copil printre gloanţe
Medic, soţ, părinte, bunic, dar înainte de toate un luptător. Aşa poate fi etichetat Doru Dobrescu, cel care la vârsta de 12 ani alerga printre gloanţe din dorinţa de a-i cere regelui Mihai să nu părăsească tronul ţării. “Eram elev şi aveam 12 ani când am fost la Bucureşti să-i cer regelui Mihai să nu plece de la conducerea ţării. Dar imediat cum am ajuns acolo, a început să se tragă asupra noastră. Veniseră mulţi oameni să-l susţină pe rege şi toţi am început să fugim”, povesteşte Doru Dobrescu. Şi fiecare etapă din viaţa lui se aseamănă cu un episod dintr-un film de acţiune.
A ratat prima zi de facultate
Copil de medic, Doru Dobrescu a vrut să calce pe urmele tatălui său şi a mers să dea examen la Facultatea de Medicină din Bucureşti. A fost primul admis dintre sutele de candidaţi, dar comunişti nu l-au lăsat să participe la festivitatea de începere a anului universitar. “Ana Pauker a dat ordin ca tinerii ai căror părinţi sunt medici să nu fie lăsaţi să urmeze această facultate. Cum tatăl meu era doctor, m-au refuzat şi pe mine, cu toate că la examenul de admitere am luat cea mai mare notă. Dar până la urmă, pentru că am fost primul admis, de teama unui scandal naţional, m-au primit. Aşa că prima mea zi de facultate a fost la o lună mai târziu de la începerea anului universitar”. Dobrescu a avut două pasiuni: medicina şi muzica. Din acest motiv a studiat în paralel Conservatorul de Muzică şi Facultatea de Medicină. Numai că după trei ani de studii, din cauza unui decret naţional, a fost nevoit să aleagă între a fi un celebru pianist sau a însănătoşi bolnavii.
1958 – anul cătuşelor
În 1958, studentul Dobrescu se pregătea pentru examenul de absolvire a Facultăţii de Medicină. Dar nu a mai apucat să intre la examen, căci a fost arestat pentru uneltire socială. El şi alţi studenţi aveau de gând să organizeze un miting pentru a cere ieşirea României de sub influenţa rusească. “M-au arestat de acasă. Au venit cu o maşină neagră la poartă şi atunci tot cartierul s-a speriat. Au făcut percheziţii, mi-au luat un maldăr de poezii, de nuvele şi de compoziţii proprii pentru pian. Tot ce mi-au luat, nu le-am primit înapoi nici până în ziua de astăzi”, se plânge medicul.
“Aici aţi venit ca să muriţi”
Din cauză că aveau de gând să împrăştie idei naţionaliste, Dobrescu şi alţi colegi de facultate au fost încătuşaţi şi aruncaţi în temniţele închisorii Jilava, acolo unde moartea era mai aproape decât lumina zilei. “Bataia era zilnica. Locotenentul Ştefan spunea: «Aici aţi venit ca să muriţi. Punct». Ne băteau cu cozile de lopată şi ne loveau dintr-o parte şi din alta, pe unde apucau. La o bătaie din asta mi-au fracturat o vertebră cervicală. Am zăcut vreo 4-5 zile între ei şi pe urmă am stat în celulă. M-am vindecat cum se vindecă animalele, adică se prinde cum s-o prinde. De atunci nu pot să mişc două degete de la mâna stângă”, povesteşte fostul deţinut politic.
Jilava - groapa blestemată
Medicul Dobrescu a fost închis la Jilava timp de trei ani. “Mâncarea pentru o zi însemna o bucată de mălai cât podul palmei, o fiertură, apă chioară, în care mai era câte o bucată de murătură, dar noi o păstram pentru cei bolnavi căci aveau nevoie de vitamine. Cât despre apă, fiecare avea un castron, depindea cum o foloseai, pentru spălat sau pentru băut, motiv pentru care nu se spăla nimeni. Doar iarna te scotea să te speli. Duşul era în aer liber, cu apă rece. După ce ne spălam, dădeau drumul la apă fierbinte pentru câteva secunde, timp în care trebuia să ne clătim hainele şi apoi să le îmbrăcăm. Cei care aveau 22-23 de ani au supravieţuit, cei care aveau peste 40 de ani au murit”, mai spune oftând medicul.
Cruzime fără limită
Loviturile primite la Jilava nu au fost numai fizice, ci şi psihice. “La un moment dat, m-au băgat într-o celulă cu un medic mai în vârstă care suferea de astm. Şi când acesta avea vreo criză, trebuia să-i fac o injecţie. De regulă, gardianul avea nişte fiole cu un ser şi atunci când medicului i se făcea rău, venea şi întindea fiola către mine, dar până să apuc să pun mâna pe ea, el îi şi da drumul. Se uita apoi la mine şi zâmbind spunea: «Vai! Uite ce ai făcut! Nu ai fost atent şi ai scăpat-o» Iar doctorul se chinuia să respire”, descrie Dobrescu un momenet de cruzime trăit la Jilava.
Ultima noapte de închisoare, primele ore de libertate
Doru Dobrescu a văzut lumina zilei şi a respirat aerul curat al Bucureştiului după trei ani de detenţie. “Închisoarea Jilava era la 12 metri adâncime în pământ. De afară se vedea doar un deal. Când am ieşit din închisoare, eram trei, toţi studenţi, ne-am gândit că o să ne împuşte în spate. Am mers aşa uşor cu bocceluţa pe umăr şi când ne-am uitat în urmă nu se mai vedea nimic, decât un deal. Atunci am început să ne simţim mai siguri. Am mers până am ajuns la un capăt de linie de tramvai. Nu aveam niciun ban, dar ne-am urcat în tramvai. Taxatoarea s-a uitat la noi, dar nu ne-a întrebat nimic. Am coborât în centru şi de acolo am mers la casa în care stătusem cu chirie. Acolo i-am sunat pe părinţi, am intrat să fac un duş şi în timp ce apa curgea, am adormit”.
Bilanţul rănilor de după
Dobrescu a plecat de la Jilava pe propriile-i picioare, dar cu multe probleme de sănătate: rinichiul drept rupt, vertebra cervicală ruptă şi din această cauză nu mai poate mişca două degete de la mâna stângă. Medicul Dobrescu mai are şi patru măsele lipsă. “Mi le-au pilit cu freza, sperând că aşa vor obţine informaţii de la mine. Au fost proşti pentru că eu am leşinat de fiecare dată, aşa că nu am avut ce spune. Chestiile cu rezistenţa sunt numai în filme. Un prieten a fost ars cu lampa de benzină şi nu a rezistat”.
În urma lui, la Jilava a rămas un D
“Un an de zile am fost închis într-o celulă în care nu am văzut om, nu am văzut nimic. Şi acolo, în tot acest timp am scrijelit cu unghia pe unul din pereţi litera D. Când am fost acum de curând în vizită la Jilava, am revăzut locul în care am stat închis, iar acel D era încă vizibil”, povesteşte vicepreşedintele Colegiului Medicilor din România, filiala Dolj.
Înainte de a fi medic, a fost soră şi infirmieră
Până să susţină examenul de final pentru a fi în cele din urmă repartizat ca doctor, Doru Dobrescu a lucrat în spital ca soră medicală, apoi infirmieră. “Şi în cele din urmă mi s-a permis să dau examenul final. Repartizarea se făcea în ordinea mediilor, şi pe judeţ. Eu, fiind caz special, aveam de ales doar locurile unde lumea nu se înghesuia deoarece erau periculoase, fie la secţia de leproşi, fie în reţeaua de TBC, sau în reţeaua de iradiere. Eu am nimerit la TBC, iar primul meu caz a fost o naştere”, povesteşte doctorul Dobrescu. Care nu a putut să-şi dea doctoratul din cauză că nu era membru de partid. În plus, deşi în 1978 a susţinut concursul de medic primar, abia după 1989 a avut dreptul la această titulatură. Ştie că a fost urmărit, dar nu vrea să vadă cine anume a fost umbra lui. “Am primit confirmarea că din 1963 până în 1989 am fost urmărit. Nu vreau să văd cine m-a urmărit. Dacă dau peste vreo rudă!!??”
Refuzat din cauză că ştie carte
În perioada în care comuniştii nu i-au dat voie să se prezinte la cursurile Facultăţii de Medicină, Doru Dobrescu şi-a căutat un loc de muncă. “Prima dată m-am dus să mă angajez la şcoala de tractorişti, dar acolo mi-au spus că ar fi trebuit să am doar şapte clase. Or, cum eu aveam diplomă de Bacalaureat, nu mă puteau angaja. În cele din urmă, am găsit un loc de muncă la şcoala de normatori. Acolo trebuia să supraveghez muncitorii pe şantier”, povesteşte doctorul Dobrescu..."
( ,,Indiscret " - articol de Larisa Mititelu -24 sept. 2011)
Odihna vesnica prieten bun,nu te vom uita niciodata !
@};-
@};-
↧