<<,,O, mare,
Mare albastră şi misterioasă,
Cu valuri sălbatice ce-nghit orizontul
Glasul tău plin de ispite,
Mă cheamă în depărtări.
Râu al nemărginirii,
Cine - ţi dăruieşte viaţă
În inima uscată a pădurii îngheţate?!
Pământule-mamă, de câte milenii,
Cântecele mele îţi scaldă întinderile?
Pământule, Iubitule,
De-atâta vreme îţi cutreier cărările!
Iubesc această Lume
Încă din zorile Creaţiei,
Când în aurora sa
Viaţa mea semăna cu o floare.
O, mare, mare acoperită de văluri,
Sufletul poetului dansează
Căci a străbătut Lumea
Cu ochii şi cântecele sale,
Cu bucuria l-a-nconjurat
Din toate colţurile Universului.
Poetul murmură:
„Iubirea mea, priveşte…
Am construit un templu
În vârtejul şi-n zgomotul vieţii.
Vino, Iubire…
Să trăim în nemărginirea Lumii,
Infinitului să ne dăruim!”>>
(Templul -de Floarea Cărbune )
,,Dumnezeu a hărăzit oamenilor
Minunate bucurii pe Pământ:
Prospeţimea Primăverii,
Soarele mângâietor al Verii,
Cerul Toamnei, senin şi azuriu,
Când roadele Pământului se-adună;
Mantia de catifea a Iernii
Cu sclipiri diamantine,
Ce se-aşterne peste gene
Şi peste pomii din livezi.
Viaţa ne-a dăruit
Cerul cu stele,
Marea cu valuri zbuciumate,
Munţii cu creste înalte
Iar mai presus de ele,
Iubirea ... “
Forţele vieţii sunt adunate aici, metafore vii în aşteptarea vieţii fecunde; splendoarea culorilor şi a formelor cât şi a tematicii ne dezvăluie deplina maturitate a artistului. Femeia este prezentă şi aici ca şi în alte picturi sau grafică. Pe pânzele pictate în culori profunde în inima cărora stă culcată în peisaje albastre ce se pierd în zare, trupul ei diafan răspândeşte o lumină ce acoperă noaptea ignoranţei…O lumină azurie care nu face altceva decât să dea strălucire vieţii. Alături de femeie se mai află marea, valurile dar şi vântul care se manifestă doar pentru a răspândi parfumul „nepământenelor flori” din „Flăcări şi perle”.
Mihai Cătruna posedă un acut simţ al realităţii vieţii pe care o încorporează propriului său Eu după ce a fermentat-o, mistuit-o şi metamorfozat-o cu pasiune. „Limbajul” pe care îl foloseşte în lucrările sale-pictură şi grafică- simbolizează gândirea vie care a penetrat Lumea , transformând-o… În creaţia sa sunt prezente toate tonurile de Albastru , tonuri ce se întrepătrund dând naştere la reflexe şi umbre transparente. Toate acestea laolaltă trezesc vibraţii intense în sufletul privitorului, viaţa luminoasă a Lumii din ele alcătuind o simfonie cromatică al cărei efect îl simţi când îi priveşti tablourile. Pictorul poartă în sufletul său, vibraţiile înalte ale poeziei vieţii pe al cărui Cer alunecă norii încărcaţi cu „ efluvii magnetice. ,,Templul anotimpurilor” este un contrapunct la „Teoria relativităţii” a lui Einstein pentru că în viziunea artistului despre Timp, acesta nu este linear. ''
(Floarea Cărbune)
O seara frumoasa ! ...@};-...
↧