daca apare restrictionat ,da click aici www.trilulilu.ro/colectie/833378/eneoana2000/4c95244d3406b1
si poti asculta (viziona) ...
...LOVE is a ... @};-......>:D<...
,,Am invatat ca dragostea e neasteptata. Poti s-o cauti ani de zile, poti sa te amagesti o viata ca simti si ca e dragoste ceea ce simti… intr-o zi se agata ceva de tine, nu te anunta, nu bate la usa si nici macar nu se descalta. Intra in suflet cu bocanci grei de traire – poate e inaltare, poate e povara – si nu-ti mai da drumul. Se lipeste cumplit de puternic de tine, si-si patrunde-n pori, in piele, in vene, in fiecare coltisor al sufletului, in fiecare centimetru al corpului si te inrobeste. Devii sclav, cu voie si fara voie. Al sentimentelor.
Am invatat ca dragostea e egoista. Ca nu poti sa fii cu adevarat fericit iubind si sa nu-ti doresti ca sentimentele tale sa-si gaseasca ecou intr-un alt suflet, acel suflet. Oricat ma straduiesc sa lupt cu egoismul ei, ma infrange mereu. Desi-mi doresc sincer, cu toata fiinta mea, sa fiu in stare sa iubesc cuminte, tacut si fara dorinta de rasplatire, fiecare gest pe care-l fac e, de fapt, o lupta pentru a obtine macar o infima dovada a impartasirii propriilor mele sentimente.
Am invatat ca dragostea te transforma. Iti patrunde in suflet si-ti da aripi, te nauceste si-ajungi sa privesti lumea prin ochii ei. De ratiune nici nu mai poate fi vorba. Dragostea iti da forta, iti da incredere, ii traseaza sufletului un contur de maretie pe care nu-l credeai posibil si iti da speranta. Infinita speranta. Iti zice, clar, raspicat: se poate! Si crezi. Pentru ca pune stapanire atat de tare pe fiinta ta incat nu mai poti trai sau simti altfel decat prin prisma ei. Nu mai stii sa respiri fara ea. Dar crezi.
Am invatat ca dragostea nu se poate masura. Nici n-o poti simti pe bucatele, azi un pic, maine un pic, si tot asa, sa-ti ajunga pentru toata viata. N-o poti depozita, n-o poti pune la pastrare, n-o poti imparti. Vine toata odata, val vartej, te obliga sa o primesti asa cum e, ravaseste totul in jur, cotropeste si-si adjudeva fiecare fior al sufletului. Si-o simti pe de-ntregul, asa cum poti, cu toata fiinta ta. Ca e prea putin sau mai mult decat poti duce, ei nu-i pasa.
Am invatat ca dragostea doare. Doare mai crunt decat orice durere fizica si simti ca-ti sfarma sufletul in bucatele mici, mici, atunci cand iubesti un om caruia ii esti doar ” drag “. Dragostea e cea care ne transforma din cersetor in rege. Dar cel mai adesea, transformarea e in sens invers.
Am invatat ca dragostea nu alege. N-o poti programa, n-o poti directiona, n-o poti simti cand doresti, pentru cine doresti. Nu ai capacitate de alegere. Ea te alege pe tine, nu tu pe ea. Si tot ce esti, tot ceea ce poti fi, se canalizeaza in directia ei. N-o intereseaza ca iubirea e reciproca sau ca cel iubit iubeste, la randul lui, pe altcineva. Si tot asa, ca intr-un joc prost regizat.
Da, simt ca dragostea e toate cele de mai sus. Da, e ademenitoare si e grea, e inaltatoare si e chinuitoare. Si-n acelasi timp, stiu ca e la fel de necesara ca si aerul respirat. Ca o dorim chiar si atunci cand durerile-i ne ingenuncheaza. Pentru ca nu, nu putem trai fara ea.
Iubim intr-un mod extrem si surprinzator de profund… iubim cu toata forta de care suntem in stare. Nici mai mult, nici mai putin. Dam tot. Asteptam tot. Si uneori, nu primim nimic.
Si, daca iubim intr-o astfel de maniera chiar si atunci cand iubirea noastra nu-si gaseste ecoul potrivit … cum s-ar putea masura iubirea noastra atunci cand i s-ar raspunde cu aceeasi masura? Iubim mai mult atunci cand nu suntem iubiti, cand suntem iubiti dar iubirea n-are cale de implinire… sau doar aparent iubirea pare mai adanca, fiindca e mai dureroasa si ne patrunde mai ascutit in vene? Fericirea o primim si-o traim firesc, considerand ca ni se cuvine. Durerile ni le traim tarandu-ne, coplesiti fiind de ceea ce consideram a fi nedreptate… A vietii, a sortii…"
(by sufletdefemeie)
↧